14 julio 2010

NOPŢILE DE POEZIE DE LA CURTEA DE ARGEŞ 2010


DOLAN MOR: nominado a The International Grand Prize for Poetry en el Festival Internacional de poesía en Rumanía.




































El tiempo tiene sus formas

El tiempo tiene sus formas de fragancia.
En cada movimiento de las horas late la muerte
y late al revés el espejo que mira nuestro rostro.

Igual la curva de las emociones decae, la carne
se hace blanda, el pensamiento,
áspero y cansado, nunca nos abandona.

Es como hablar encerrado en un cuarto desierto
sin puertas de salida, un laberinto de arenas
con pétalos en la mente del huésped perdido. 


Timpul îşi are formele sale 

Timpul are felurite forme de-arome.
În fiecare mişcare a orelor ticăie moartea
Și invers bate oglinda care ne priveşte chipul.

Egal, curba emoţiilor coboară,
Carnea devine flască, dar gândirea,
Dură şi obosită, nu ne abandonează.

E ca şi cum ai vorbi pereţilor într-o cameră goală
Fără nici o ieşire, un labirint de nisip
Cu petalele în mintea pierdutului oaspete.





Imagen del estanque

El caballo y la trucha saltan en el estanque
de la muerte. Uno a orillas del hilo de plata,
el otro entre las costuras del tejido de acero.
Son los factores del desamparo quienes
me acompañan siempre (al azar),
la válvula incluso de la rosa líquida
lo que permite observar el movimiento
de los animales simbólico, en acción.
Así el caballo soy yo mismo reflejado
en el agua del espejo, y la trucha
es mi espíritu que labora y labora
contra la perpetuidad de la Dama Violeta. 


Imagini ale iezerului

Calul şi păstrăvul saltă prin iezerul
Morţii. Unul pe malul din fir de argint,
Celălat în ţesătura din plasă de oţel
Factorii părăsirii sunt cei care
Mă-nsoţesc totdeauna (la întâmplare)
Inclusiv valva rozei lichide
Fapt ce permite observarea mişcării
Animalelor-simbol în acţiune.
Astfel încât calul sunt chiar eu, reflectat
În apa oglinzii, iar păstrăvul este
Spiritul meu care unelteşte şi toto unelteşte
Împotriva veşniciei Doamnei Violet.





Coágulos blancos

En medio del balcón, seis coágulos de sangre.

Seis macetas al viento
con veneno cifrado en líquida belleza.

Tras el cristal del invierno permanecen,
rodeados por la soga de la piedra,
en perfectos círculos de nieve.

Más allá del balcón (en el jardín)
si estiras el ojo de tu mano verás
la esfera de la muerte en sus copos,

y el tiempo (ese fiel jardinero)
que poda ahora unas ramas parecidas al hombre. 


Închegări albe

În mijlocul balconului, şase picături de sânge-nchegat.

Șase lovituri date-n vânt
Cu veninul încifrat în frumuseţea lichidă.

În spatele geamurilor iernii ele rămân
Înconjurate de şiragul de pietre,
În cruguri de zăpadă perfecte.

Dincolo de balcon (în grădină)
Dacă-ţi întinzi ochii mâinii o să vezi
În încercuirile lor sfera morţii,

Și timpul (acest fidel grădinar)
care chiar acum taie crengi uscate 
asemănătoare omului.





(Fotografía de Doreen Kilfeather.)


No hay comentarios:

Publicar un comentario